Conferinta de presa a lui Mario Draghi de dupa sedinta de politica monetara a BCE, mult-asteptata de marea majoritate a participantilor, la piata ar fi putut fi un non-event daca, din cele declarate, ar fi lipsit un singur aspect: modalitatea de terminare a programului de QE.
Inainte de sedinta, pe forumurile de specialitate si in media financiara internationala incepuse sa se discute, destul de intens, despre posibilitatea unui anunt in ceea ce priveste asa-numitul proces de “tapering”, adica iesirea din politicile ultra-relaxate duse de BCE. Valoarea totala a acestora este de 1.700 de miliarde de euro si martie este luna finala a programului de achizitii de obligatiuni, in valoare de 80 de miliarde lunar (program anuntat in primavara anului 2014, odata cu acel maxim inregistrat de cotatia EURUSD la peste 1,3900).
Mesajele lui Mario Draghi
In primul rand, presedintele BCE a respins din start ideea de tapering: “Uneori este mai important sa va spunem despre ce NU am discutat” a fost unul dintre raspunsurile la intrebarile jurnalistilor. In regula, n-ati discutat, dar cand o veti face? au continuat jurnalistii. “Odata cu sedinta din decembrie vom avea si noile proiectii trimestriale despre evolutiile macroeconomice ale zonei euro si atunci o sa punem in discutie programele de QE”. Are o logica: fara acele “staff projections” actualizate nu face sens sa pui in discutie si/sau sa modifici astfel de programe de anvergura si care au si efecte importante in piete. Ma refer in mod special la estimarile legate de inflatie, adica inflation si inflation expectations, luate impreuna in calcul.
Pana aici, nimic spectaculos, business as usual s-ar putea spune… Insa a aparut, in cele declarate de Mario Draghi, un anumit aspect care mi-a atras atentia in mod special: “Este putin probabil ca programul de QE sa fie oprit brusc”. Oups! Pai, ce poate insemna asta? Sedinta, in decembrie, program care dureaza pana in martie… adica doar inca trei luni… ar fi ok sa anunte in decembrie o incetare a programului? Nu, evident. Chiar daca am presupune ca, la nivelul zonei euro, conditiile macroeconomice ar ajunge sa justifice o astfel de decizie, insusi faptul ca anuntul este facut atat de brusc ar prinde pietele pe picior gresit si intreg demersul va fi considerat un fiasco din punctul de vedere al comunicarii. (Nu glumesc: politica de comunicare a bancilor centrale poate fi uneori la fel de importanta precum politica monetara).
Ce stim pana acum?
Nicio decizie pana in decembrie, cand vor mai fi doar 3 luni de valabilitate a programului (conform planificarii initiale) si fara o oprire brusca. Aici este, in opinia mea, “porumbelul scapat din gura” de catre Mario Draghi: o posibila prelungire a programului de cumparare de obligatiuni, din luna martie incolo, foarte probabil cu o suma care sa descreasca de la luna la luna. Adica de la 80 de mld. valabile pentru martie, programul ar putea fi augmentat regresiv cu 70 mld. euro pentru aprilie, 60 mld. euro pentru luna mai samd.
Rezumand: oficialii BCE au cumparat timp pana in decembrie (vor fi trecut pana atunci atat alegerile prezidentiale din SUA cat si referendumul din Italia provocat de premierul Renzi si, in plus, o sa putem avea un set mai complet de date despre Brexit) si ne-au indus ideea ca acel program de QE va fi augmentat.
In urma sedintei BCE si a conferintei de presa, declinul cotatiei EURUSD a continuat, ajungand la o inchidere a saptamanii la 1,0880, adica la minimul ultimelor 7 luni.
Din grafic rezulta ca ne confruntam cu o scadere accelerata a cotatiei EURUSD in ultimele 10 sedinte de tranzactionare, cu o inchidere saptamanala situata exact pe acea linie de trend descrescator. In plus, pe RSI avem o valoare de sub 30, statistic rara, deci ne-am putea astepta la un rebound pe termen scurt, de 50-100 pips, strict din punctul de vedere al analizei tehnice. In lipsa acelui mesaj al lui Mario Draghi pesemne ca ne-am fi situat acum cu cotatia EURUSD peste nivelurile de dinaintea sedintei BCE insa, in noile conditii, cu o potentiala schimbare importanta a aspectelor fundamentale, lucrurile se complica si mai mult. In opinia mea, este prematur sa luam in calcul acum o schimbare majora de trend, care sa implice o revenire a cotatiei la, sa zicem, 1,1100-1,1200. Mai ales ca si dolarul inca mai are loc de crestere, dupa cum rezulta din graficul Dollar Index de mai jos, avand un target potential la 100 de puncte.
