VALUTA, PERECHILE VALUTARE FOREX
Valuta este unitatea monetară naţională într‑un anumit stat sau grup de state. În Europa Occidentală aceasta este Euro, în SUA – Dolarul, în Japonia – Yenul etc. Cursul valutar reprezintă raportul numeric al unei valute faţă de alta. Pe piaţa valutară este folosită noţiunea de pereche valutară. În funcţie de durata tranzacţiei de cumpărare – vânzare a valutei, se deosebesc două tipuri de cursuri valutare: spot şi forward. Cursul la vedere (SPOT) este cursul valutar stabilit în momentul încheierii tranzacţiei, iar schimbarea reală a valutei va avea loc între bănci – contraagenţi în a doua zi de lucru din ziua încheierii tranzacţiei. Data de transfer a mijloacelor băneşti pe conturile contraagenţilor se mai numeşte data de valutare (Value Date).
Aceasta poate fi:
• în ziua în care a fost încheiată tranzacţia — Today (Tod);
• în următoarea zi de lucru după încheierea tranzacţiei — Tomorrow(Tom);
• în a doua zi de lucru după încheierea tranzacţiei — Spot.
Cel mai frecvent, pe piaţa Forex, tranzacţiile se încheie cu data de validare Spot. Toate tranzacţiile cu data de validare mai mică de două zile de lucru se mai numesc operaţiuni interne de convertire. Cursul la termen (FORWARD) indică valoarea valutei după o anumită perioadă de timp. Perioadele standard sunt de 1, 3, 6 şi 12 luni. Cursul Forward = Cursul Spot + (Cursul Spot) х Rata% х Numărul de zile 360×100.
O importanţă majoră în tranzacţionarea valutară o au volumele. Cu cât sunt mai mari volumele tranzacţionate, cu atât este mai dificil pentru trader sau grupul de participanţi la piaţă să manipuleze cursul ei. Chiar şi în cazul celor mai populare valute (euro şi dolar), se poate spune că, practic, sunt imposibil de manipulat, excluzând situaţiile rare când pe piaţă se implică băncile centrale de stat. Lichiditatea constituie unul din principalele motivele pentru care majoritatea traderilor preferă să tranzacţioneze perechile valutare. Un alt argument ar fi: cu cât este mai mare volumul de tranzacţii pe piaţa Forex, cu atât mai bine pot fi aplicate diferite tipuri de analiză, care vor fi studiate în continuare. După euro şi dolar, care au o cotă de 70% din piaţă, cele mai populare instrumente de tranzacţionare sunt yena japoneză (11%), lira britanică (8%), francul elveţian (5%) şi ultimele 6% rămân pentru celelalte valute.
Cota valutelor tranzacţionate pe piaţa valutară
TRANZACŢIILE ÎN MARJĂ ÎN FOREX
În ultimii 10 ani activitatea de tranzacţionare individuală pe piaţa valutară devine tot mai populară. Aceasta se datorează dezvoltării serviciilor financiare şi aplicării marjei. În aceste condiţii, fiecare doritor poate activape piaţa valutară internaţională cu volume mari, acordându‑i brokerului oar o anumită sumă drept garanţie. În practică, dacă traderul vrea să participle la tranzacţionare pe piaţa Forex, el trebuie să dispună de o sumă de 100000 unităţi ale unei anumite valute. Deseori, aceasta este o sumă foarte mare pentru mulţi traderi individuali, care decid să participe la tranzacţionare. Totuşi, datorită efectului de levier, participanţii au posibilitatea de a
intra în piaţă dispunând de sume mai mici decât cei care execută tranzacţii pe piaţa interbancară forex‑spot. Noţiunea efectului de levier se mai întâlneşte sub denumirea de leverage, marjă, pârghie de creditare etc. Ce reprezintă efectul de levier şi cum funcţionează acesta? De regulă, brokerul acordă clienţilor săi o pârghie de creditare şi astfel traderii individuali au posibilitatea de a tranzacţiona în piaţă. Dacă efectul de levier al brokerului este 1:100 (sau 1%), atunci participantul poate intra în piaţă cu o sumă de o sută de ori mai mică decât cea cu care se efectuează operaţiunea reală. De exemplu, dacă traderul deschide o poziţie în piaţă, utilizând 1000 USD din capitalul său, la levierul de 1:100, rezultă că real el tranzacţionează cu suma de 100000 USD.
PUNCT (PIPS) PENTRU FOREX
O altă noţiune de bază pe piaţa valutară este pips‑ul. Pips‑ul reprezintă cea mai mică schimbare a cotaţiei cursului valutar (pasul minim de cotare). De exemplu, cursul USD/CHF este 1.2212 şi creşte la 1.2213, atunci înseamnă că s‑a modificat preţul cu un pips (0.0001). Profitul sau pierderea fiecărei tranzacţii este determinată de variaţia în pipşi a preţului din momentul deschiderii poziţiei. Totodată, valoarea absolută a rezultatului depinde de mărimea sumei alocate tranzacţiei.
TRENDUL (TREND)
Trendul reprezintă direcţia de evoluţie a pieţei. Se deosebesc două tipuri de trend: ascendent şi descendent, iar în cazul în care preţul urmează o evoluţie laterală, o anumită perioadă de timp, fără tendinţe clare de creştere sau descreştere, se consideră că piaţa este în range sau în flat.
Un trend crescător reprezintă o succesiune de creşteri cu maxime şi minime ascendente. Un trend descrescător reprezintă o succesiune de maxime şi minime descrescătoare.
Aceste tipuri de trend sunt cunoscute şi sub denumirea de trendul taurului (bullish trend) şi trendul ursului (bearish trend). În practică, aceste denumiri sunt cele mai populare printre participanţii profesionişti la pieţele financiare. Trendul ascendent este numit bullish (al taurului), iar cel descendent — bearish (al ursului). Aceste două noţiuni au origine istorică. La începutul primului mileniu se organizau lupte de animale pentru distracţie. Spectatorii, urmărind aceste lupte, observau modul characteristic prin care taurii şi urşii îşi atacau victimele. Taurii atacau cu capul plecat, după care străpungeau şi aruncau adversarul în sus, adică acţionau de jos în sus, pe când urşii, ridicaţi în picioare şi desfăcând labele din faţă, încercau să doboare victima urcându‑se pe ea, adică acţionau de sus în jos. Este acceptat ca prin bullish trend să se înţeleagă creşterea preţurilor la instrumentul financiar urmărit, iar prin bearish trend — scăderea preţurilor.
În zilele noastre aceste noţiuni caracterizează şi participanţii din piaţă.
În funcţie de prognoze şi direcţiile tranzacţiilor încheiate, participanţii pieţei se împart în două categorii: grupul taurilor — participanţii care cumpără, anticipând creşterea preţului; grupul urşilor — participanţii care vând, anticipând scăderea preţului.
Trendul Primar reprezintă o mişcare ascendentă sau descendentă extinsă care durează de obicei un an, dar se poate extinde pe mai mulţi ani. Mişcările in direcţia trendului primar sunt intrerupte de mişcări intermediare în direcţia opusa — corecţii.
Trendurile Intermediare (Secundare) – reprezintă corecţii (reacţii) importante care intrerup evoluţia preţului in direcţia trendului primar, descreşteri sau corecţii ce apar pe trendurile crescătoare (bull markets) si creşteri sau reveniri care apar pe trendurile descendente (bear markets). In general, un trend intermediar durează între trei săptămâni şi trei luni şi rareori mai mult. În general corectează între o treime şi doua treimi (cel mai probabil în jur de 50%) din creşterea (sau descreşterea, după caz) înregistrată de preţuri în evoluţia precedentă în direcţia trendului primar. Sunt două criterii de recunoaştere a unui trend intermediar: orice mişcare a preţului în direcţia contrară trendului primar care durează cel puţin trei săptămâni si corectează cel puţin o treime din mişcarea precedentă în direcţia trendului primar.
Trendurile minore — sunt fluctuaţii scurte (în general mai puţin de 6 zile şi rareori până la trei săptămâni) ce au o importanţă mai mica, dar care formează trendurile intermediare. De obicei, dar nu întotdeauna, un trend intermediar este format din trei sau mai multe trenduri minore.
Trendurile Primare au trei faze:
Trendul Primar ascendent pe forex (Bullish Trend) — Trendurile primare crescătoare sunt in general (dar nu invariabil) formate din trei faze:
Faza de acumulare — atunci are loc cumpărarea de către cei mai inteligenţi investitori. Rezultatele economice sunt inca slabe (de fapt, la nivelul cel mai scăzut ) pe parcursul acestei faze. Publicul are încă apetitul pentru investiţii la un nivel foarte scăzut. In acest moment, investitorii inteligenţi realizează faptul ca piaţa a asimilat asa numitele ştiri negative. Volumul de tranzacţionare este moderat, dar începe sa crească pe creşterile minore.
Faza participării publicului — este faza de creştere constantă insoţită de creşterea volumului de tranzacţionare datorită condiţiilor macroeconomice pozitive si îmbunătăţirea rezultatelor financiare care încep să atragă atenţia publicului.
Faza de distribuţie — reprezintă faza de tranzacţionare intensă. Toate ştirile economice sunt pozitive; creşterile preţurilor sunt spectaculoase şi apar frecvent pe prima pagină a ziarelor. În această fază, aceeaşi investitori inteligenţi care au început să acumuleze aproape de minim (când nimeni nu dorea să cumpere) încep sa vandă inaintea tuturor.
Trendul primar descendent (Bearish Trend) — trendurile primare descendente sunt in general (dar nu invariabil) caracterizate de trei faze:
Faza de distribuţie (care de fapt începe în ultima faza a trendului primar crescător) — în aceasta faza volumul de tranzacţionare este încă ridicat deşi începe să se diminueze pe creşteri, şi publicul este încă activ, dar începe să prezinte semne de dezamăgire, deoarece profiturile fabuloase sperate întarzie să apară.
Faza de panică — cumpărătorii încep sa scadă si vânzătorii devin nerăbdători să vândă. Trendul descendent începe sa scadă aproape vertical, în timp ce volumul de tranzacţionare atinge valori fabuloase. După faza de panică (in care preturile scad mult mai mult decât ar impune situaţia economica la momentul respectiv), poate urma o perioadă de redresare pe termen mediu sau o evoluţie laterală (sideways).
Faza de descurajare — este faza în care încep să vandă şi investitorii care au rămas în timpul perioadei de panică sau au cumpărat în timpul acesteia pentru că preţul părea ieftin în comparaţie cu preturile existente cu câteva luni în urmă. Ştirile economice încep să se deterioreze. Trendul descendent capitulează când toate ştirile negative sunt incluse in preţ, si de obicei, inainte ca toate ştirile negative sa dispară.
Volumul din piața forex trebuie să confirme trendul – volumul de tranzacţionare tinde să crească atunci când preturile evoluează în direcţia trendului primar. De aceea, într-o piaţă ascendentă volumul tranzacţiilor se măreşte atunci când preţurile cresc şi se diminuează atunci când preţurile scad. Intr-o piaţa descendentă, volumul creşte atunci când preturile scad si descreşte atunci când preţurile revin. Într-o măsură mai mică aceasta se întamplă şi în cazul trendurilor secundare. Semnalele relevante apar din studiul evoluţiei preţului. Volumul reprezintă un instrument complementar.
Trendul este considerat valabil până când avem semnale clare de inversare
– putem corela acest principiu cu o lege din fizică ce afirmă că un obiect în mişcare (în acest caz trendul) tinde să continue mişcarea până când forţe externe cauzează schimbarea direcţiei. Analiştii au la dispoziţie o serie de instrumente pentru identificarea semnalelor de inversare a trendului, ce includ: studiul nivelelor de suport şi rezistenţă, modele grafice, linii de trend si medii mobile. Unii indicatori pot oferi încă din faze incipiente semnale de pierdere a momentum-ului. În general daca nu avem astfel de semnale, cel mai probabil trendul actual va continua.
SPREAD ÎN FOREX
Preţul la care banca este gata să cumpere valută se numeşte Bid, iar cel la care este gata să vândă — Ask . Diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare se numeşte spread. Prin spread se înţelege diferenţa într‑un anumit moment, dintre preţul la care traderul poate cumpăra instrumentul financiar şi preţul la care‑l poate vinde. Spreadul este egal cu diferenţa dintre cursul de cumpărare şi cel de vânzare. De exemplu, dacă la ora 10:30 şi 30 sec. cursul de vânzare a perechii forex USD/CHF este egal cu 1.2212, iar cursul de cumpărare 1.2215, atunci spreadul va fi de 3 pips. La elaborarea strategiei de tranzacţionare este important să ţinem cont de mărimea acestuia, deoarece diferite instrumente financiare au un nivel diferit al spreadului. Modificarea minimă posibilă a cotatiei unei valute poartă denumirea de punct (point, pip). Diferitele valute se coteaza la rate diferite; La majoritatea valutelor un punct este egal cu o zece miime; la yenul japonez — o sutime. De obicei spread‑ul variază de la 2 şi 10 puncte.